e rau cand nu ma tzin de ordinea evenimentelor, pentru ca nu se mai intelege nimic din blogul asta. oricum...o sa vedeti mai tarziu, de ce se zice ca madridul e orasul muzeelor. cate un muzeu pentru fiecare. cu dana si corina, ne-am petrecut majoritatea timpului la muzeele autohtone zara, mango si alte asemenea...non stop culturalizare consumerista...si ne trebuia tot ce era in magazine. nu stiu cum naiba se face, ca aveam nevoie de toate camasile albe din toate magazinele...nu una sau doua, nu, dar toate, toate, toate. a...si da, toti pantofii cu toc pe care nu-i purtam niciodata. in singura pauza, singurul moment in care ne-am dus sa ne uitam si la raionul de baieti (as fi vrut sa zic "pentru prietenii nostri", dar nu e general valabil in grupul asta :):):)) asta e rezultatul....corinei. dana doar putzin. corina si-a facut de cap cel mai mult, dar e adevarat ca se pastra pentru shopping spree-ul asta inca din septembrie. :) aici o asteptam pe banca sa iasa dintr-un ultim magazin, care s-a inchis cu ea in cabina de proba. eu si dana sfarsite....corina inca ar mai fi putut. duracell in adevaratul sens al cuvantului. povestea castanelor e foarte funny, dar cred ca trebuie povestita de corina daca vrea...asa ca e posibil sa apara pe la comment-uri. pana una alta, eu pot doar sa va spun ca m-a batut la cap doua zile sa gasim castane, am cumparat cea mai mare punga de castane si evident ca am mancat nici macar jumate...si acest sweet potato...of...corina, povesteste despre castane, please! asa ne-am gasit noi sa ne distram. o zi superba de toamna, soare si nu foarte frig. pe strada mea e o mare cladire toata din sticla in care pur si simplu nu se poate sa nu te uiti ca in oglinda, e imposibil. noi am dus uitatul in oglinda la next level! un altfel de poze noi-la. :) urmeaza o serie de 4 poze. nu m-am putut decide la una singura...a fost un proces greu sa facem poza asta. asa ca le-am pus pe toate. nu puteam sa nu le duc si pe fete la palatul de clestar. e cel mai frumos loc din madrid. opera de arta preferata a corinei...da da....suntem la o expozitie. :)
sau cu alte cuvinte - terorizandu-le pe fete cu milioane de poze. dar au indurat. incep sa cred ca sunt irezistibila. doar doinix spunea nu, si pana si ea s-a lasat pozata. hahaha...da.
So, despre castane. I love castane coapte. Si am gasit intr-un final, dupa ce am umblat o zi intreaga dupa ele si am fost "nevoita" sa mananc o ditamai inghetata de la Haagen Datz in lipsa de altceva... Pana sa termin inghetata, care s-a scurs oricum jumate pe mine ca io mananc in reluare, am gasit castanele. Si bonus, erau si cartofi d-aia dulci, de care n-am avut niciodata ocazia sa mananc. Asa ca am luat CEA MAI MARE punga de castane (ca doar eram 3 iar eu as fi mancat un munte de castane oricum) si bonus juma de cartof, in ciuda privirilor sceptice ale fetelor, care in general nu mananca nimic. Cu cornetul de inghetata intr-o mana, cartoful in cealalta si castanele la Cristina ca la mine nu mai incapeau, ai fi zis ca n-am mancat de 20 de ani... in ciuda faptului ca, doar cu o seara inainte, dadusem gata si ultimul "singuratic" de pe banda japonezului “all you can eat”. Dar asta e alta poveste… Bun! Am pasat juma de inghetata la Cristina, ca sa pot manca de fapt singurul lucru care imi placea la inghetata aia – cornetul. In timp ce ultima picatura de inghetata inca se mai lafaia pe papilele mele gustative, intra si prima inghititura de cartof. Care are fix gust de dovleac, e dulce dulce si e foarte bun si pe foamea aia a mers absolut perfect. A trebuit sa sacrific un magazin in care au intrat doar fetele pentru ca eu am stat afara – evident sa mananc cartoful. Dupa o inghetata imensa si… inghetata, un cartof dulce si fierbinte – doamne ce combinatie! – am trecut la castane. Fetele au ros doua, nu le-au placut, asa ca mi-a ramas mie tooooata punga, doamne ce fericire! Am ros la castanele alea juma de punga, fara sa ma uit prea mult la ele – decojeam, bagam in guritza, decojeam, bagam in guritza… pana la un moment dat cand m-am uitat intr-una. Si ce sa vezi, ce sa vezi… ditamai ramoiul in ea!!!!! Brrrr, imi vine sa vomit numai cand imi amintesc. Oaileeeeeiii, doamne, cum sa arunc mai repede, ca simteam ca mi se urca pe mana nu altceva. Ma rog, cam asta e cu castanele, evident ca am aruncat toata punga, cu ceva regrete, recunosc, si nu mi-au mai trebuit castane pana am plecat. Inutil sa mai precizez ca, spre deosebire de Dana, care nu a fost prea prietena cu buda zilele astea, eu, dupa combinatia fatala de inghetata, cartof si castane cu “carne”, am aterizat direct in wc cand am ajuns acasa. Desigur, trebuia si tona de sushi, care urma pe seara, sa intre si ea undeva… si rata, si ton, si somon, si fasole, si supa miso, si salata, si pachetele, si vita, si creveti prajiti, cruzi, uriasi, cu sare, la gratar… oare am uitat ceva???... Daaa, inghetata de lamaie, care a fost de fapt de frisca sau vanilie, oricum ceva inca nedefinit! Tare buuun, tareee! Episodul sushi merita un capitol special, asa ca ma opresc aici, dar poate vrea Dana sa se exprime pe tema asta :P
e rau cand nu ma tzin de ordinea evenimentelor, pentru ca nu se mai intelege nimic din blogul asta. oricum...o sa vedeti mai tarziu, de ce se zice ca madridul e orasul muzeelor. cate un muzeu pentru fiecare. cu dana si corina, ne-am petrecut majoritatea timpului la muzeele autohtone zara, mango si alte asemenea...non stop culturalizare consumerista...si ne trebuia tot ce era in magazine. nu stiu cum naiba se face, ca aveam nevoie de toate camasile albe din toate magazinele...nu una sau doua, nu, dar toate, toate, toate. a...si da, toti pantofii cu toc pe care nu-i purtam niciodata.
in singura pauza, singurul moment in care ne-am dus sa ne uitam si la raionul de baieti (as fi vrut sa zic "pentru prietenii nostri", dar nu e general valabil in grupul asta :):):))
asta e rezultatul....corinei. dana doar putzin. corina si-a facut de cap cel mai mult, dar e adevarat ca se pastra pentru shopping spree-ul asta inca din septembrie. :) aici o asteptam pe banca sa iasa dintr-un ultim magazin, care s-a inchis cu ea in cabina de proba. eu si dana sfarsite....corina inca ar mai fi putut. duracell in adevaratul sens al cuvantului.
povestea castanelor e foarte funny, dar cred ca trebuie povestita de corina daca vrea...asa ca e posibil sa apara pe la comment-uri. pana una alta, eu pot doar sa va spun ca m-a batut la cap doua zile sa gasim castane, am cumparat cea mai mare punga de castane si evident ca am mancat nici macar jumate...si acest sweet potato...of...corina, povesteste despre castane, please!
asa ne-am gasit noi sa ne distram. o zi superba de toamna, soare si nu foarte frig. pe strada mea e o mare cladire toata din sticla in care pur si simplu nu se poate sa nu te uiti ca in oglinda, e imposibil. noi am dus uitatul in oglinda la next level! un altfel de poze noi-la. :)
urmeaza o serie de 4 poze. nu m-am putut decide la una singura...a fost un proces greu sa facem poza asta. asa ca le-am pus pe toate.
nu puteam sa nu le duc si pe fete la palatul de clestar. e cel mai frumos loc din madrid.
opera de arta preferata a corinei...da da....suntem la o expozitie. :)
sau cu alte cuvinte - terorizandu-le pe fete cu milioane de poze. dar au indurat. incep sa cred ca sunt irezistibila. doar doinix spunea nu, si pana si ea s-a lasat pozata. hahaha...da.
2 comments:
So, despre castane. I love castane coapte. Si am gasit intr-un final, dupa ce am umblat o zi intreaga dupa ele si am fost "nevoita" sa mananc o ditamai inghetata de la Haagen Datz in lipsa de altceva... Pana sa termin inghetata, care s-a scurs oricum jumate pe mine ca io mananc in reluare, am gasit castanele. Si bonus, erau si cartofi d-aia dulci, de care n-am avut niciodata ocazia sa mananc. Asa ca am luat CEA MAI MARE punga de castane (ca doar eram 3 iar eu as fi mancat un munte de castane oricum) si bonus juma de cartof, in ciuda privirilor sceptice ale fetelor, care in general nu mananca nimic. Cu cornetul de inghetata intr-o mana, cartoful in cealalta si castanele la Cristina ca la mine nu mai incapeau, ai fi zis ca n-am mancat de 20 de ani... in ciuda faptului ca, doar cu o seara inainte, dadusem gata si ultimul "singuratic" de pe banda japonezului “all you can eat”. Dar asta e alta poveste… Bun! Am pasat juma de inghetata la Cristina, ca sa pot manca de fapt singurul lucru care imi placea la inghetata aia – cornetul. In timp ce ultima picatura de inghetata inca se mai lafaia pe papilele mele gustative, intra si prima inghititura de cartof. Care are fix gust de dovleac, e dulce dulce si e foarte bun si pe foamea aia a mers absolut perfect. A trebuit sa sacrific un magazin in care au intrat doar fetele pentru ca eu am stat afara – evident sa mananc cartoful. Dupa o inghetata imensa si… inghetata, un cartof dulce si fierbinte – doamne ce combinatie! – am trecut la castane. Fetele au ros doua, nu le-au placut, asa ca mi-a ramas mie tooooata punga, doamne ce fericire! Am ros la castanele alea juma de punga, fara sa ma uit prea mult la ele – decojeam, bagam in guritza, decojeam, bagam in guritza… pana la un moment dat cand m-am uitat intr-una. Si ce sa vezi, ce sa vezi… ditamai ramoiul in ea!!!!! Brrrr, imi vine sa vomit numai cand imi amintesc. Oaileeeeeiii, doamne, cum sa arunc mai repede, ca simteam ca mi se urca pe mana nu altceva. Ma rog, cam asta e cu castanele, evident ca am aruncat toata punga, cu ceva regrete, recunosc, si nu mi-au mai trebuit castane pana am plecat. Inutil sa mai precizez ca, spre deosebire de Dana, care nu a fost prea prietena cu buda zilele astea, eu, dupa combinatia fatala de inghetata, cartof si castane cu “carne”, am aterizat direct in wc cand am ajuns acasa. Desigur, trebuia si tona de sushi, care urma pe seara, sa intre si ea undeva… si rata, si ton, si somon, si fasole, si supa miso, si salata, si pachetele, si vita, si creveti prajiti, cruzi, uriasi, cu sare, la gratar… oare am uitat ceva???... Daaa, inghetata de lamaie, care a fost de fapt de frisca sau vanilie, oricum ceva inca nedefinit! Tare buuun, tareee! Episodul sushi merita un capitol special, asa ca ma opresc aici, dar poate vrea Dana sa se exprime pe tema asta :P
asa fac toti copiii cand pleaca in strainatate.. daca la ei acasa n-au de niciunele...
si eu astept ploaia de injuraturi de la dana, dupa ce ai facut-o (voalat) constipata :))
Post a Comment