acum trebuie sa incep in ordine inversa, si in loc sa continui cu NY, sar direct la cel mai recent eveniment - depeche mode@madrid. in aceeasi formula de la munchen, gata acum pentru inca o experienta de vis si un super concert...asa am plecat noi happy, ieri seara, catre palacio deportes.
am ajuns devreme si norocul nostru a fost ca am nimerit pe o straduta laterala si am intrat primele in sala...primele...mai erau niste nebuni care alergau pe acolo ca apucatii, dar si noi ne-am orientat si asa am ajuns chiar in fatza scenei...chiar acolo, in primul rand...ne-am uitat in ochii lui dave...si el in ai nostri! )
ne-am agatzat de gard si nu ne-am mai desprins de el pana la sfarsitul concertului. era si timpul nostru, nu se mai putea inca un concert departe de gard.
atat de aproape de scena...noi trei....chiar acolo...nu ne-am mai amintit daca noi ii uram pe cei care stateau in fatza, ca sa stim daca multimea din spatele nostru era invidioasa...dar a fost doar un gand, am uitat repede de asta.
niste cineva in deschidere, mai aveau putzin si adormeau pe scena. si ne adormeau si pe noi.
sala. concertul sold out. dupa ce au cantat deschizatorii de concert, sala nu se umpluse inca. spaniolii astia sunt ceva de necrezut, au venit si au umplut sala cu 5 minute inainte sa apara si DM pe scena. vale.
incredibil dar adevarat, am fost la mai putzin de un metru de scena, de dave.
nici nu mai zic ca aveam cele mai tari tricouri si ca nu mai avea nimeni ca noi...noi le aveam de la munchen. fane adevarate. de data asta am avut doua baterii pentru aparat la mine. le-am consumat pe ambele, asa ca sunt multe poze si filmulete de vazut. filmele se aud prost, cred ca s-a intamplat ceva tehnic, nu ma prea pricep, dar eram chiar langa boxe, noi auzeam perfect, dar saracele aparate (al meu si al corinei) au fost cam avariate cred. se aude un zgomot neprietenos...dar ce mai conteaza? la cat am fost de aproape....ah, si sa nu uit. nu era voie sa filmam, asa ca sunt cam miscate filmuletele, pentru ca trebuia sa-i pacalesc pe pazitorii de langa mine, sa creada ca fac poze...asa am reusit sa filmez putzin.
si da, a venit. a venit in fatza noastra si s-a uitat in ochii nostri si noi....ne-am panicat. panica maxima. eu mi-am facut de lucru si nu am mai vazut nimic, dana s-a incurcat in butoanle telefonului...singura care a fost pe faza, tot corinita...dar si ea a avut un moment de deruta. si cum altfel? nu aveam antrenament, vroiam sa fim acolo, dar nu stiam ce insemna asta...si are asa un fel de privire, cumva...si acum intru in panica doar cand ma gandesc.
doar pentru mine, martin a cantat iar HOME. sigur a fost pentru mine special.
e atat de mic martin ...si cu toate astea avea tot saloiul ala plin de oameni la degetul mic, toti au cantat cu el, fara el, pentru el, la semnele lui. iar lui i-a placut, a ras si se vedea ca-i place.
I FEEL U.
la sfarsitul concertului, corinita a ramas acolo, a venit doar carcasa cu noi acasa; dana ar fi vrut sa se intoarca in timp si sa uite iar de tot si de toate pentru doua ore iar spaniolii au luat-o incet incet catre casa.
dupa concert, sentimentul de usoara tristete ca iar s-a terminat, usor de observat pe fetzele noastre.
urmatorul -> budapesta? paris? praga?, unul din astea? toate trei?
ramane de vazut. pana atunci, cum ar zice dave enjoy the silence si see u next time.
No comments:
Post a Comment