impresii

m-am tot plans de cand a inceput programul asta de superficialitate, de lipsa de atentie, de cunoscut oameni prea multi in prea putzin timp. am crezut ca sunt doar eu, ca am dificultati in a ma adapta si ca toti ceilalti sunt ok. acum ma bucur sa raportez ca toata lumea simte la fel ... doar ca ceilalti nu-si aratau fatza asta, de teama probabil sa nu para vulnerabili si slabi. si daca eu tanjesc dupa grupul meu de prieteni de acasa, atat de mult ca uneori doare...pot spune ca sunt unul dintre cazurile fericite. ceilalti nu au avut asa ceva acasa la ei. si in plus sita incepe sa se cearna iar la sfarsitul zilei, prietenii, pentru mine cel putzin, par a fi cei pe care i-am cunoscut inca din primele zile ale programului. si desi nu suntem toti in aceeasi sectie/grupa e bine cand ne intalnim in oras, sau la scoala...pentru ca nu numai eu, toti simt sentimentul ala de siguranta si confort pe care ti-l da o "veche" cunostinta.